teglici - explicat in DEX

teglici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič.

teglici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
teglíci, teglíce, s.n. (reg.) 1. cuiul care trece prin jugul carului. 2. unealtă de cizmărie și de cojocărie pentru întinderea pielii.

teglici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
teglíci (-iuri), s. n. – 1. Zăvor, cui de lemn. – 2. Unealtă de întins pielea crudă; întinzător. – Var. tiglici. Bg. teglic, sb. teglic, teglec (Tiktin).

teglici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teglíci (te-glici) s. n., pl. teglíce

teglici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. — Din bg. teglič.

teglicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
teglícĭ n., pl. e (bg. teglič, cĭocîlteŭ; sîrb. tegleč, care servește la tras, d. tegliti, a trage, a întinde). Olt. Munt. vest, Cĭocîlteŭ. Unealtă de întins pĭelea la cizmărie. – Și tiglicĭ.