străveziu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂVEZÍU, -ÍE, străvezii, adj. 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. ♦ Clar, limpede, luminos. ♦ Care permite razelor de lumină să-l străbată parțial; prin care se văd vag contururile obiectelor; translucid.
2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subțire, fină, palidă. ♦ Foarte slab.
3. Fig. (Adesea adverbial) Al cărui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi înțeles cu ușurință; evident. –
Străvedea +
suf. -iu.străveziu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)străvezíu adj. m.,
f. străvezíe; pl. m. și
f. străvezíistrăveziu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)străveziu a.
1. transparent:
apă străvezie; 2. diafan:
văl străveziu. [V.
străvedeà].
străveziŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)străvezíŭ, -íe adj. (
stră- și
văd, vezi). Transparent orĭ translucid (ca sticla saŭ ca porțelanu).
străveziu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRĂVEZÍU, -IE, străvezii, adj. 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. ♦ Clar, limpede, luminos. ♦ Care permite razelor de lumină să-l străbată parțial; prin care se văd vag contururile obiectelor; translucid.
2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subțire, fină, palidă. ♦ Foarte slab.
3. Fig. (Adesea adverbial) Al cărui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi înțeles cu ușurință; evident. —
Străvedea +
suf. -
iu.