strechea - explicat in DEX

strechea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.

strechea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strecheá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 strecheáză

strechea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRECHEÁ, strechez, vb. I. Intranz. (înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. — Din streche.