stipendiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STIPÉNDIU, stipendii, s. n. (
Înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau unui student sărac, bursă;
p. gener. subvenție. – Din
germ. Stipendium, lat. stipendium.stipendiu (Dicționar de neologisme, 1986)STIPÉNDIU s.n. Soldă, leafă; ajutor bănesc acordat cuiva; subvenție. [Pron.
-diu. / cf. germ.
Stipendium, lat.
stipendium].
stipendiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)STIPÉNDIU s. n. leafă; ajutor bănesc acordat cuiva; subvenție. (< germ.
Stipendium, lat.
stipendium)
stipendiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stipéndiu (
înv.) [
diu pron. diu]
s. n.,
art. stipéndiul; pl. stipéndii, art. stipéndiile (-di-i-)stipendiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stipendiu n. bursă, ajutor bănesc.
stipendiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STIPÉNDIU, stipendii, s. n. (
înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau unui student sărac, bursă;
p. gener. subvenție. — Din
germ. Stipendium, lat. stipendium.stipendiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*stipéndiŭ n. (lat.
stipendium, leafă, din *
stipi-pendium, d.
stips, ban, și
pendere, a plăti). Bursă, banĭ acordațĭ p. învățătură.