stipendia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STIPENDIÁ, stipendiez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A subvenționa, a finanța, a avea în slujba sa (o persoană, un grup etc.) ♦ A ajuta pe cineva cu bani. [
Pr.:
-di-a] – Din
fr. stipendier, lat. stipendiari.stipendia (Dicționar de neologisme, 1986)STIPENDIÁ vb. I. tr. A avea pe cineva în solda sa; a subvenționa, a finanța pe cineva. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
stipendier, cf. lat.
stipendiare <
stipendium – leafă].
stipendia (Marele dicționar de neologisme, 2000)STIPENDIÁ vb. tr. a avea pe cineva în solda sa; a subvenționa, a finanța pe cineva. (< fr.
stipendier, lat.
stipendiari)
stipendia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stipendiá (
livr.)
(-di-a) vb.,
ind. prez. 3
stipendiáză, 1
pl. stipendiém (-di-em); conj. prez. 3
să stipendiéze; ger. stipendiínd (-di-ind)stipendia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STIPENDIÁ, stipendiez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A subvenționa, a finanța, a avea în slujba sa (o persoană, un grup etc.) ♦ A ajuta pe cineva cu bani. [
Pr.: -
di-a] — Din
fr. stipendier, lat. stipendiari.stipendià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stipendià v.
1. a ținea cu leafă;
2. a da un stipendiu.