stativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STATÍV, stative, s. n. Dispozitiv folosit la
montarea și la susținerea unor piese și aparate (de laborator). – Din
germ. Stativ, fr. statif.stativ (Dicționar de neologisme, 1986)STATÍV s.n. 1. Dispozitiv de laborator pentru susținerea aparatelor în timpul lucrului. ♦ Parte a unui microscop care susține dispozitivul optic.
2. Trepied montabil cu planșetă, pe care se fixează aparatul fotografic sau cinematografic, instrumentele geodezice etc. [< germ.
Stativ, fr.
statif].
stativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)STATÍV s. n. 1. dispozitiv pentru susținerea unor piese sau aparate de laborator. ◊ parte a unui microscop care susține dispozitivul optic. 2. trepied montabil, cu planșetă, pe care se fixează aparatul fotografic sau cinematografic, aparatele de iluminat, instrumentele geodezice etc. (< germ.
Stativ, fr.
statif)
stativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)statív (suport)
s. n.,
pl. statívestativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STATÍV, stative, s. n. Dispozitiv folosit la montarea și la susținerea unor piese și aparate (de laborator). — Din
germ. Stativ, fr. statif.