stafidi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV.
Refl. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦
Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din
stafidă.stafidi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stafidi, stafidesc v. r. (d. oameni) a slăbi, a se sfriji
stafidi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!stafidí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se stafidéște, imperf. 3
sg. se stafideá; conj. prez. 3
să se stafideáscăstafidi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV.
Refl. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦
Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. — Din
stafidă.