rubefiant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUBEFIÁNT, rubefiante, s. n. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [
Pr.:
-fi-ant. –
Pl. și: (
m.)
rubefianți] – Din
fr. rubéfiant.rubefiant (Dicționar de neologisme, 1986)RUBEFIÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care irită și înroșește pielea. [Pron.
-fi-ant, pl.
-nte, (s.m.)
-nți. / < fr.
rubéfiant].
rubefiant (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUBEFIÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care irită și înroșește pielea. (< fr.
rubéfiant)
rubefiant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!rubefiánt (-fi-ant) s. m./
s. n.,
pl. rubefiánți/rubefiánterubefiant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUBEFIÁNT, rubefianți, s. m. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [
Pr.: -
fi-ant. —
Pl. și: (
n.)
rubefiante] — Din
fr. rubefiant.