punticică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUNTICÍCĂ,punticele, s. f. Puntișoară. – Punte + suf. -icică.
punticică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) punticícă (rar) s. f., g.-d. art. punticélei; pl. punticéle, art. punticélele