prozaism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic;
p. ext. platitudine, banalitate. – Din
fr. prosaïsme.prozaism (Dicționar de neologisme, 1986)PROZAÍSM s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (
p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron.
-za-ism. / < fr.
prosaïsme, it.
prosaismo].
prozaism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr.
prosaïsme)
prozaism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prozaísm s. n.prozaism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prozaism n.
1. lipsă de idei înalte;
2. banalitate:
prozaismul vieții.