proxim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. (
Livr.) Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (
Log.; în sintagma)
Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din
lat. proximus.proxim (Dicționar de neologisme, 1986)PRÓXIM, -Ă adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (în timp și în spațiu). ♦
Gen proxim = primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit. [< lat.
proximus].
proxim (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRÓXIM, -Ă adj. cel mai apropiat (în timp și spațiu). ♦ gen ~ = primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit. (< lat.
proximus)
proxim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)próxim adj. m.,
pl. próximi; f. próximă, pl. próxime