pneumoconioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, bioxid de siliciu, de fier etc.), care determina inflamația și apoi sclerozarea lor. [
Pr.:
pne-u-mo-co-ni-o-] – Din
fr. pneumoconiose.pneumoconioză (Dicționar de neologisme, 1986)PNEUMOCONIÓZĂ s.f. Boală constând în leziuni pulmonare provocate de inhalarea prafului de cărbune, de metale etc. [Pron.
pne-u-... -ni-o-. [< fr.
pneumoconiose, cf. gr.
pneumon – plămân,
konis – praf].
pneumoconioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PNEUMOCONIÓZĂ s. f. afecțiune pulmonară cronică provocată de inhalarea prafului din roci, metale etc. (< fr.
pneumoconiose)
pneumoconioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pneumoconióză (pne-u-, -
ni-o-) s. f.,
g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze