peșingiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEȘINGÍU, peșingii, s. m. Slujbaș care era însărcinat cu strângerea banilor (din dări etc.). –
Peșin +
suf. -giu.peșingiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peșingíu (
înv.)
s. m.,
art. peșingíul; pl. peșingíi, art. peșingíii (-gi-ii)