pesmet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PESMÉT, pesmeți, s. m. 1. (Adesea la
sg. cu sens de
pl.) Felie de pâine sau de cozonac uscată sau prăjită. ♦ (La
sg.) Pâine (albă) uscată, pisată sau măcinată mărunt.
2. Preparat culinar făcut de obicei din făină cu adaos de drojdie, unt, zahăr și ouă, tăiat în diferite forme și copt la cuptor. –
Cf. tc. peksimet.pesmet (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)PESMET, pesmeți, s.m.
1. (La sg.) Pâine uscată sau prăjită, pisată sau măcinată mărunt, utilizată variat în bucătărie.
2. (În special la plural) Felii de pâine albă, prăjite sau uscate pentru a deveni crocante și conservabile de lungă durată, utilizate pe vremuri în timpul călătoriilor; în prezent se fabrică pesmeți speciali, dulci sau sărați, cu diverse arome, fiind consumați ca biscuiții crocanți (engl.
crackers).
pesmet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pesmét (pesméți), s. m. –
1. Biscuit, pîine prăjită. –
2. Pîine măcinată. –
Var. pezmet. Mr. piximete, puximade. Ngr. παξημάδι, prin intermediul
mag. peszmét (Tiktin),
tc. peksimet (Miklosich,
Et. Wb., 236; Meyer,
Türk. St., I, 58; Vasmer,
Gr., 114; REW 6319; Lokotsch 1642),
cf. vegl. paksimada, alb. peksimath, bg.,
sb.,
cr. paksimat, peksimit. E dubletul lui
paximat (
var. peximed),
s. n. (
înv., biscuit, pesmet), din mgr.;
cf. posmag. –
Der. pesmețar, s. m. (fabricant de biscuiți; ofițer de intendență).
pesmet (Dicționaru limbii românești, 1939)pesmét m. (ung.
peszmét, peszmeg, d. turc. [pers.]
peksimad, -at, -et, paksimat, compus d. turc.
pek, uscat, și ar.
simat, mîncare, prînz [de unde și rom. maĭ vechĭ și rar
paximat, peximed]; mgr.
paximáti, ngr.
-ádi, sîrb.
peksimit, bg.
paksimat, pesmet. Cp. cu
posmag). Posmag, biscot, pîne saŭ cozonac uscat saŭ prăjit a doŭa oară ca să se păstreze mult timp și să fie mîncat la nevoĭe. V.
galetă.pesmet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pesmét s. m.,
pl. pesméțipesmet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pesmet n.
1. pâine răscoaptă în felii ce servă de proviziune pe drum, mai ales pentru militari;
2. un fel de prăjitură uscată pentru ceaiu sau vin. [Ung. PEZMÉT (cf.
posmag)].