pavian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAVIÁN, paviani, s. m. (La
pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (
Pavio); (și la
sg.) maimuță care face parte din acest gen. [
Pr.:
-vi-an] – Din
germ. Pavian.pavian (Dicționar de neologisme, 1986)PAVIÁN s.m. Specie de maimuță africană cu botul alungit și părul corpului lung și rar. [Pron.
-vi-an. / < germ.
Pavian].
pavian (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAVIÁN s. m. maimuță africană cu capul mare, botul alungit și părul corpului lung și rar. (< germ.
Pavian)
pavian (Dicționaru limbii românești, 1939)*pavián m. (germ.
pavian).
Trans. Barb. Babuin.
pavian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pavián (-vi-an) s. m.,
pl. paviánipavian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pavian m. maimuță groasă cu botul prelung
(Cynocephalus).pavian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAVIÁN, paviani, s. m. (La
pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar
(Pavio); (și la
sg.) maimuță care face parte din acest
gen. [
Pr.: -
vi-an] — Din
germ. Pavian.