pancreas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [
Pr.:
-cre-as] – Din
lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s).
pancreas (Dicționar de neologisme, 1986)PANCREÁS s.n. Glandă situată între ficat și splină, având o secreție externă, necesară digestiei, și una hormonală, necesară pentru reglarea zahărului din organism. [Pron.
-cre-as. / < fr.
pancréas, cf. gr.
pankreas].
pancreas (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANCREÁS s. n. glandă, între ficat și splină, cu o secreție externă, necesară digestiei, și una hormonală, necesară reglării zahărului din organism. (< fr.
pancréas, lat.
pancreas, gr.
pankreas)
pancreas (Dicționaru limbii românești, 1939)*pancreás n., pl.
urĭ (vgr.
págkreas, d.
pân, tot, și
kréas, carne).
Anat. O glandă abdominală care varsă în intestin un lichid incolor și cleĭos care influențează grăsimile.
pancreas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PANCREÁS (‹
fr.; {s}
pan- +
gr. kreas „carne”, „trup”)
s. n. Glandă mixtă, de
c. 15 cm, situată în partea superioară a abdomenului, care își varsă secreția în canalele excretoare ce se deschid în duoden.
P. are funcție exocrină și una endocrină. Secreția externă a
p. (sucul pancreatic) conține enzime care ajută la digestia lipidelor, glucidelor și protidelor.
Insulina și
glucagonul (secreția internă a
p.) sunt hormoni cu un rol important în metabolismul glucidelor și lipidelor.
P. este un organ indispensabil vieții.
pancreas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pancreás (-cre-as) s. n.,
pl. pancreásuripancreas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pancreas n.
Anat. glandă între ficat și splină:
pancreasul secretează un suc menit a înlesni digestiunea.