pancovă - explicat in DEX

pancovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk.

pancovă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
páncovă, páncove, s.f. (reg.) 1. gogoașă, minciunea, uscățele. 2. clătită. 3. colțunași. 4. omletă. 5. (la pl.) ouă ochiuri.

pancovă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
páncovă (páncove), s. f. – 1. Gogoașă. – 2. Omletă. – Var. pancov, pancoș. Germ. Pfannkuchen (Cihac, II, 241), în parte prin intermediul mag. pankó. În Trans., cf. REW 6188.

pancovă (Dicționaru limbii românești, 1939)
páncovă f., pl. e (ung. pánkó, pol. ceh. pampuch, d. germ. pfann-kuchen, d. pfanne, tigaĭe, și kuchen, prăjitură). Trans. Uscățea. – Și páncov (n., pl. e), ochĭ, mîncare de oŭ întreg (Vicĭu).

pancovă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove

pancovă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pancovă f. Mold. Tr. ochiuri de ouă. [Ung. PANKÓ (din nemț. Pfannkuchen)].