paciență - explicat in DEX

paciență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PACIÉNȚĂ, paciențe, s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.

paciență (Dicționar de neologisme, 1986)
PACIÉNȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience].

paciență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PACIÉNȚĂ s. f. răbdare; îngăduință. (< lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

paciență (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paciénță (paciénțe), s. f. – Răbdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasență (var. pasiență, pasianț, înv. pasians), s. f. (combinare a cărților de joc pentru a vedea dacă se împlinește o dorință a jucătorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impaciență, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se neliniști).

paciență
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Virtute ce constă în a suporta cu răbdare, îngăduință și calm neplăcerile. – Din lat. patientia „supunere“, fr. patience.

paciență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paciénță f., pl. e (fr. patience, lat. patientia. V. pasians). Răbdare, calitatea de a nu te plictisi de un lucru.

paciență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței

paciență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paciență f. răbdare.

paciență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] — Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.