pachet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊
Expr. (Adverbial)
A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva.
2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din
fr. paquet, germ. Paket.pachet (Dicționar de neologisme, 1986)PACHÉT s.n. 1. Reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă; legătură; obiect, lucru învelit în hârtie, în carton etc.
2. Ansamblu de piese de același fel, folosite într-un sistem tehnic. [< fr.
paquet, cf. germ.
Packet, fr., engl.
packet].
pachet (Marele dicționar de neologisme, 2000)PACHÉT1 s. n. 1. reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă în hârtie, în carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fără voia lui. 2. formă intermediară a semifabricatului la producerea tablei subțiri prin laminare periodică. 3. grup de două-patru trenuri care circulă în același sens între două stații. 4. (sport) pack (2). 5. set, mulțime de probleme, legi, măsuri etc. ♦ ~ de nervi = persoană nervoasă, care se agită continuu. (< fr.
paquet, germ.
Packet)
pachet (Marele dicționar de neologisme, 2000)PACHÉT2 s. n. (inform.) subdiviziune a unui mesaj, în anumite tipuri de rețele. (după engl., fr.
package)
pachet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pachet (pachéte), s. n. – Legătură, pac, boccea; balot.
Fr. paquet, cf. tc.,
rus. paket. –
Der. împacheta, vb. (a ambala);
despacheta, vb. (a dezambla).
pachet (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pachet, pachete s. n. (pub.) set de propuneri, oferte, servicii sau revendicări formulate de o instituție.
pachet (Dicționaru limbii românești, 1939)*pachét n., pl.
e (fr.
paquet, d. engl.
packet, din răd.
pacc-, care pare de origine celtică; germ.
pack, it.
pacco, pachetto, rus.
pakét. V.
pac 1). Lucru învălit [!] în ceva saŭ legătură nu prea mare de maĭ multe lucrurĭ puse la un loc, cum ar fi niște bomboane, ceaĭ, tutun, cărțĭ ș. a. (Cînd e maĭ mare, se zice
balot). V. și
colet și
boccea.pachet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pachét s. n.,
pl. pachétepachet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pachet n. strănsură de mai multe lucruri legate sau înfășurate (= fr.
paquet).
pachet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊
Expr. (Adverbial)
A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. — Din
fr. paquet, germ. Paket.