obstrucționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSTRUCȚIONÁ, obstrucționez, vb. I.
1. Refl. (
Med.; despre lumenul organelor tabulare) A suferi o obstrucție (
1).
2. Intranz. A face obstrucție (
2) la...
3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. [
Pr.:
-ți-o-] – De la
obstrucție.