obijdui - explicat in DEX

obijdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).

obijdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obijduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj. prez. 3 să obijduiáscă

obijdui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. — Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).

obijduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obijduì v. a impila, a asupri tare: nu-i place să obijduiască pe săraci AL. [Slav. OBIJDATI, a calomnia].