obiectivitate - explicat in DEX



obiectivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv).

obiectivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepărtinire, imparțialitate. 2. (Fil.) Categorie a teoriei cunoașterii care desemnează valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. [Cf. fr. objectivité].

obiectivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obiectivitáte (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivitắții

obiectivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBIECTIVITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ). ◊ nepărtinire, imparțialitate. 2. (fil.) categorie a teoriei cunoașterii, valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. (< fr. objectivité)

obĭectivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obĭectivitáte f. (d. obĭectiv). Calitatea de a fi obĭectiv: obĭectivitatea uneĭ judecățĭ, unuĭ judecător.

obiectivitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obiectivitate f. 1. calitatea celor obiective; 2. existența obiectelor în afară de noi.

obiectivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. — Din fr. objectivité (după obiectiv).