montanism (Dicționar de neologisme, 1986)MONTANÍSM s.n. Doctrină mistică religioasă a unei secte din primele secole creștine, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească. [Cf. fr.
montanisme,
montanismo <
Montanus – frigian, preot al zeiței Cibele, convertit la creștinism].
montanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONTANÍSM s. n. doctrină religioasă creștină a unei secte din sec. II, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească. (< fr.
montanisme)
montanism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MONTANÍSM (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Montanus)
s. n. (
REL.) Mișcare apocaliptică fundată în anii 160 sau 170 de către teologul grec
Montanus, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească. A fost desființată în jurul anului 400.