misterios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MISTERIÓS, -OÁSĂ, misterioși, -oase, adj. Care este (încă) necunoscut, greu de înțeles, tainic; care ascunde un mister
1 (
1), despre care nu se știe nimic; enigmatic. [
Pr.:
-ri-os] – Din
fr. mystérieux, it. misterioso.misterios (Dicționar de neologisme, 1986)MISTERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (
adesea adv.) Tainic, secret.
2. Ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. [Pron.
-ri-os. / cf. fr.
mystéreux, it.
misterioso].
misterios (Marele dicționar de neologisme, 2000)MISTERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. (și adv.) tainic, secret. 2. ascuns; care face o taină din orice; enigmatic. (< fr.
mystérieux)
misterios (Dicționaru limbii românești, 1939)*misteriós, -oásă adj. (fr.
mystérieux, it.
misterioso). Taĭnic, secret, care conține un mister:
vorbe, semne misterioase. Care ține ascunse lucrurĭ care nu merită să fie ascunse:
om, caracter misterios. Adv. În mod misterios:
mĭ-a șoptit misterios. V.
tenebros.misterios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)misteriós (-ri-os) adj. m.,
pl. misterióși; f. misterioásă, pl. misterioásemisterios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)misterios a.
1. ce conține vreun mister, vreun înțeles ascuns:
vorbe, semne misterioase; 2. care s’ascunde de alții fără cuvânt.