medicină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDICÍNĂ, (
2)
medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (
1).
2. (
Înv. și
reg.) Medicament. – Din
lat. medicina, (
2)
germ. Medizin, rus. medițina.