lăptucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂPTÚCĂ, lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă
(Lactuca sativa). –
Lat. lactuca.