lapte - explicat in DEX

lapte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = calea lactee, v. lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stâncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. – Lat. lac, -ctis.

lapte (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lápte s. m. – 1. Lichid alb secretat de glandele mamare. – 2. Suc alb din anumite plante sau semințe. – Mr. lapte, megl. lapti, istr. lǫpte. Lat. lac, lactem (Densusianu, Hlr., 123; Pușcariu, 939; Candrea-Dens., 943; REW 4817; DAR), cf. it. latte, prov. lach, fr. lait, cat. llet, sp. leche, port. leite. Se folosește numai la sg., totuși are două forme de pl., specializate: lăpturi, s. f. pl. (produse lactate), și lapți, s. m. pl. (produse sexuale ale peștilor masculi), din lat. lactes, cf. și fr. laitance, germ. Milchen, it. latti di pesce (Pușcariu 940; Candrea-Dens., 948; REW 4828). Der. lăptișor, s. m. (plantă, Androsace Chamaejasme); lăptar, s. m.; lăptăreasă, s. f.; lăptărie, s. f. (magazin de lapte; Arg., sîni); laptagiu, s. m. (lăptar); lăptos, adj. (care are mult lapte; Arg., avantajos); lăpta, vb. (a alăpta), cf. alăpta; lăptare, adj. (cu lapte), din lat. lactāria (REW 4827).

lapte (Dicționaru limbii românești, 1939)
lápte m. (lat. lac, lact și lácte, vgr. gála, gálaktos; it. latte m., pv. lach, fr. lait, pg. leite, cat. llet f., sp. leche f. V. lacteŭ). O licoare albă cam dulce care se suge saŭ se mulge din mamelele femelelor și cu care se nutresc puiĭ mamiferelor pînă cînd se fac maĭ marĭ: laptele e foarte nutritiv și se mistuĭe foarte ușor. Tot ceĭa ce seamănă a lapte, ca sucu lăptuciĭ și a altor plante, apă amestecată cu var ș. a. N. pl. lăpturĭ, lăptăriĭ, bucate de lapte. Lapte dulce, așa cum ĭese din mamelă. Lapte acru (est), ĭaurt, lapte închegat covăsit. Lapte bătut, V. bătut. Lapte de buhaĭ, julfă. Lapte de pasăre, gălbenuș cu apă caldă și zahăr. Dințĭ de lapte, primiĭ dințĭ aĭ copiilor. Frate, soră de lapte, se zice despre copiiĭ care aŭ supt de la aceĭașĭ femeĭe în acelașĭ timp. A suge ceva odată cu laptele, a primi din primiĭ anĭ aĭ copilăriiĭ: a suge odată cu laptele ura contra dușmanilor patriiĭ. Laptele cîneluĭ [!] saŭ al cuculuĭ, aleur, alior, eŭforbie. Laptele stînciĭ, o mică plantă erbacee primulacee cu florĭ albicĭoase și care crește pe stîncĭ (andrásace arachnoídea).

lapte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lápte¹ (mulsoare) (pop.) s. m., pl. lapți

lapte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lápte² (aliment) s. n.

lapte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lapte m. și n. 1. lichid alb și zaharisit ce secretează glandele mamelare ale femeii (și ale mamiferelor de sex femeiesc), după nașterea fătului, destinat a constitui primul lui aliment; 2. lapte luat, prin mulgere regulată, dela unele animale domestice (vacă, bivoliță, oaie, capră) și servind de hrană omului de orice vârstă; cu lapte, adevărat: bine ar fi dacă ar fi toate cu lapte câte le spui CR.; 3. laptele diferit preparat: lapte acru, bătut, covăsit; 4. pl. lapți, substanță albă ce se află în peștii bărbătești și în glandele de sub gâtul vițelului (fiind o mâncare delicată); 5. pl. lăpturi, bucate făcute cu lapte: în sâptămâna albă se mănâncă numai lăpturi; 6. prin analogie, zeamă albicioasă a porumbului: boabele sunt în lapte; 7. nume de plante: laptele câinelui (cucului), aior (sucul său otrăvicios e alb ca laptele): cu laptele ce iese când rupi această plantă se vindecă la țară negeii și pecinginea; laptele-pasării, bălușcă; laptele-stâncei, mică plantă cu florile alburii, crește prin pășunile pietroase și stâncoase (Androsace arachnoidea). [Lat. vulg. LACTEM = clasic LAC].

lapte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÁPTE, (2) lăpturi, s. n. 1. Lichid alb-gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal). ◊ Purcel (sau vițel) de lapte = purcel (sau vițel) care nu a fost înțărcat. Lapte-de-pasăre = desert preparat din lapte, ouă și zahăr. (Astron.) Calea-Laptelui = Calea-Lactee. ◊ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru producția de lapte, care produce mult lapte. ◊ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = plantă erbacee răspândită prin locuri necultivate, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stăncii = lăptișor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se găsește în unele plante sau fructe ori se prepară din acestea și este asemănător la aspect cu laptele (1). ◊ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante și părți ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (în sintagmele) Lapte de malț = malț măcinat și amestecat cu apă, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins și apă, folosit la zugrăvit și în industrie; apă de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment și apă, folosit în lucrările de asfaltare, de construcții etc. — Lat. lac, -ctis.