jurisdicție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe.
2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad.
3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie.
4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din
fr. juridiction, lat. jurisdictio.