jurisconsult - explicat in DEX



jurisconsult (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.

jurisconsult (Dicționar de neologisme, 1986)
JURISCONSÚLT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției. 2. Specialist care dă consultații în probleme de drept. 3. Specialist în științele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].

jurisconsult (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)

jurisconsult (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jurisconsúlt m. (lat. jurisconsultus, d. jus, gen. juris, și consultus, priceput, abil). Acela care e adînc știutor al legilor și are profesiunea de a-șĭ da părerea în chestiunĭ de drept: Cujas a fost mare jurisconsult.

jurisconsult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jurisconsúlt s. m., pl. jurisconsúlți

jurisconsult (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jurisconsult m. cel versat în cunoștința legilor și a dreptului.

jurisconsult (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. — Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.