instabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil.
2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din
fr. instable, lat. instabilis.instabil (Dicționar de neologisme, 1986)INSTABÍL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat.
instabilis].
instabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSTABÍL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr.
instable, lat.
instabilis)
instabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*instabíl, -ă adj. (lat.
in-stábilis). Fără stabilitate, nestatornic, nesigur:
pace, soartă instabilă. Chim. Combinațiune instabilă, care se distruge ușor.
Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din pozițiunea sa, îl părăsește și se pune în echilibru în altă pozițiune. Adv. În mod instabil.
instabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)instabíl adj. m.,
pl. instabíli; f. instabílă, pl. instabíle