inscripție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc.
2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [
Var.: (
înv.)
inscripțiúne s. f.] – Din
fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.inscripție (Dicționar de neologisme, 1986)INSCRÍPȚIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare.
2. (
Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron.
-ți-e-, var.
inscripțiune s.f. / cf. fr.
inscription, lat.
inscriptio].
inscripție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSCRÍPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr.
inscription, lat.
inscriptio)
inscripție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inscrípție (text gravat)
(-ți-e) s. f.,
art. inscrípția (-ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (-ți-i-)