ignorare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IGNORÁRE,ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora.
ignorare(Dicționar de neologisme, 1986) IGNORÁREs.f. Faptul de a ignora. [< ignora].
ignorare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !ignoráre(ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắri
ignorare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IGNORÁRE,ignorări, s. f. Faptul de a ignora. — V. ignora.