formalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORMALÍST, -Ă, formaliști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. Persoană care dă dovadă de formalism (
1).
2. (Persoană) a cărei activitate este pătrunsă de formalism (
2). ♦ (Persoană) care adoptă în relațiile sale o atitudine de politețe protocolară, ceremonioasă, exagerată și uneori nesinceră. – Din
fr. formaliste.formalist (Dicționar de neologisme, 1986)FORMALÍST, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Om) pătruns de formalism.
2. (Cel) care ține mai mult la forme, care se conformează îngust formelor; birocrat. [Cf. fr.
formaliste, rus.
formalist].
formalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORMALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) pătruns de formalism; protocolar. 2. (cel) care ține mai mult la forme; birocrat. (< fr.
formaliste)
formalist (Dicționaru limbii românești, 1939)*formalíst, -ă s. (d.
formal; fr.
-iste). Care ține la formalitățĭ, la etichetă.
formalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)formalíst adj. m.,
s. m.,
pl. formalíști; adj. f.,
s. f. formalístă, pl. formalísteformalist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)formalist m. cel ce ține prea mult la formalități, la etichetă.