etimologism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ETIMOLOGÍSM s. n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. – Din
fr. étymologisme.etimologism (Dicționar de neologisme, 1986)ETIMOLOGÍSM s.n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală de o formă a ei mai veche, pretinsă a fi mai corectă; ortografie etimologică. [< fr.
étymologisme].
etimologism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ETIMOLOGÍSM s. n. tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche. (< fr.
étymologisme)
etimologism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)etimologísm s. n.etimologism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ETIMOLOGÍSM s. n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. — Din
fr. étymologisme.