etimologic - explicat in DEX

etimologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

etimologic (Dicționar de neologisme, 1986)
ETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etimologie; care studiază etimologia. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. [Cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos].

etimologic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ETIMOLÓGIC, -Ă adj. referitor la etimologie; bazat pe etimologie. (< fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)

etimologic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*etimológic, -ă adj. (vgr. etymologikós). Relativ la etimologie: dicționar etimologic. Adv. În mod etimologic.

etimologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
etimológic adj. m., pl. etimológici; f. etimológică, pl. etimológice

etimologic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
etimologic a. 1. relativ la etimologie; 2. care dă etimologia cuvintelor: dicționar etimologic.

etimologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.