emiciclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMICÍCLU, emicicluri, s. n. V. hemiciclu.emiciclu (Dicționar de neologisme, 1986)EMICÍCLU s.n. v.
hemiciclu.
emiciclu (Dicționaru limbii românești, 1939)*emicíclu n., pl.
urĭ și
e (vgr.
῾emi-kýklion, d.
῾emi, semi-. și
kýklos, cerc). Spațiŭ în formă de semicerc, maĭ ales vorbind de un loc de spectacol. V.
semi-cerc.emiciclu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)emiciclu n. îngrădire în formă de semi-cerc.
emiciclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMICÍCLU s. n. v. hemiciclu.