electroizolant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj.,
s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [
Pr.:
-tro-i-] – Din
fr. électro-isolant.electroizolant (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron.
-tro-i-. / < fr.
électroisolant].
electroizolant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s. m. f. izolant electric. (< fr.
électro-isolant)
electroizolant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electroizolánt1 (-tro-i-) adj. m.,
pl. electroizolánți; f. electroizolántă, pl. electroizolánteelectroizolant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electroizolánt2 (-tro-i-) s. m.,
pl. electroizolánțielectroizolant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj.,
s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [
Pr.:
-tro-i-] — Din
fr. électro-isolant.