electrograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROGRÁF, electrografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se face analiza calitativă a metalelor, a aliajelor și a minereurilor. – Din
fr. électrographe.electrograf (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROGRÁF s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face analiza calitativă a metalelor, a aliajelor și a minereurilor. [< fr.
électrographe, cf. fr.
électro-, gr.
graphein – a scrie].
electrograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROGRÁF s. n. aparat pentru analiza calitativă a metalelor, aliajelor și minereurilor. (< fr.
électrographe)
electrograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrográf (-tro-graf) s. n.,
pl. electrográfeelectrograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROGRÁF, electrografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se face analiza calitativă a metalelor, a aliajelor și a minereurilor. — Din
fr. électrographe.