district (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTRÍCT, districte, s. n. Unitate administrativ-teritorială din unele țări, care cuprinde fie capitala țării și împrejurimile ei, fie un teritoriu care are o populație cu compoziție națională omogenă. – Din
fr. district, lat. districtus.district (Dicționar de neologisme, 1986)DISTRÍCT s.n. Subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut. [< fr.
district].
district (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTRÍCT s. n. subdiviziune teritorial-administrativă în anumite țări; ținut. ◊ comitat. (< fr.
district, lat.
districtus)
district (Dicționaru limbii românești, 1939)* distríct n., pl.
e (lat.
districtus, d.
distringere, a despărți, a divide). Județ (diviziune teritorială).
district (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distríct s. n.,
pl. distríctedistrict (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)district n. subdiviziune teritorială (sub raportul judiciar sau administrativ):
România se împarte în districte.district (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTRÍCT, districte, s. n. Unitate administrativ-teritorială din unele țări, care cuprinde fie capitala țării și împrejurimile ei, fie un teritoriu care are o populație cu compoziție națională omogenă. — Din
fr. district, lat. districtus.