disgrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISGRAFÍE s. f. (
Med.) Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteț. – Din
fr. dysgraphie.disgrafie (Dicționar de neologisme, 1986)DISGRAFÍE s.f. Tulburare a scrisului. [Gen.
-iei. / < fr.
dysgraphie, cf. gr.
dys – dificil,
graphein – a scrie].
disgrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISGRAFÍE s. f. 1. tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil. 2. (med.) viciu de conformație a unui organ. (< fr.
dysgraphie)
disgrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISGRAFÍE s. f. (
Med.) Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteț. — Din
fr. dysgraphie.