trunchi - explicat in DEX

trunchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÚNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină. ♦ Tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean. ♦ Bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fără cap și fără membre. 3. ♦ (Anat.; în sintagma) Trunchi cerebral = porțiunea nevraxului alcătuită din măduva prelungită, punte și mezencefal. 4. (În sintagma) Trunchi de piramidă (sau de con, de prismă) = corp geometric obținut prin secționarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază. – Lat. trunculus.

trunchi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
trunchi adj. (înv.) lipsit de, fără ...

trunchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trunchi s. n., pl. trúnchiuri

trunchi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÚNCHI, trunchiuri, s. n. 1. Partea cea mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină. ♦ Tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean. ♦ Bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc. 2. Trupul unui om, fără cap și fără membre. 3. ♦ (Anat.; în sintagma) Trunchi cerebral = porțiunea nevraxului alcătuită din măduva prelungită, punte și mezencefal. 4. (în sintagma) Trunchi de piramidă (sau de con, de prismă) = corp geometric obținut prin secționarea unei piramide (sau a unui con etc.) printr-un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază. — Lat. trunculus.

trunchĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
trunchĭ n., pl. urĭ, rar și m. (lat. trúnculus, dim. d. trŭncus, trunchĭ. Cp. cu unchĭ, ochĭ ș. a.). Trupu (coloana) care susține copacu. Acest copil e trunchĭ, e masiv, robust, bine dezvoltat, greŭ. Trupu omuluĭ fără cap, mînĭ și picĭoare: un trunchĭ robust. Bușteanu gros pe care măcelaru taĭe carnea. Fig. Linia directă a uneĭ familiĭ din care pleacă ramurile colaterale. A cădea trunchĭ la stomah [!] (un cozonac crud ș. a.), a cădea greŭ, a se mistui greŭ. Trunchĭ de con, con truncheat, cu vîrfu retezat. V. tulpină, cotor.