transplant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSPLÁNT, transplanturi, s. n. (
Med.)
1. Organ, parte dintr-un organ, țesut etc. care este transplantat printr-o intervenție chirurgicală.
2. Transplantare. – Din
fr. transplant.transplant (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSPLÁNT s.n. (
Med.) Țesut sau organ transplantat în altă parte a corpului sau în alt organism. [Pl.
-te, -turi. / < engl., fr.
transplant].
transplant (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSPLÁNT s. n. 1. transplantare (2). ◊ organ, țesut etc. transplantat în altă parte a corpului sau în alt organism. 2. trecere dintr-un domeniu în altul. ◊ (fig.) transfer. (< fr.
transplant)
transplant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transplánt (tran-splant/trans-plant) s. n.,
pl. transplánturi transplant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSPLÁNT, transplanturi, s. n. (
Med.)
1. Organ, parte dintr-un organ, țesut etc. care este transplantat printr-o intervenție chirurgicală.
2. Intervenție chirurgicală de înlocuire a unui țesut sau organ bolnav cu un alt țesut ori organ sănătos preluat de la un donator. — Din
fr. transplant.