schingi - explicat in DEX

schingi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence.

schingi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir).

schingi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
schingi (înv.) s. n., pl. schíngiuri

schingi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHINGI, schingiuri, s. n. (înv.) Schingiuire, tortură, caznă. — Cf. tc. i ș k e n c e.

schingĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
schíngĭ n., pl. urĭ (turc. pers. ișkence, id.) Vechĭ. Pl. Chinurĭ, torturĭ groaznice: a murit în schingĭurĭ.