ghionti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din
ghiont.ghionti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiontí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ghiontésc, imperf. 3
sg. ghionteá; conj. prez. 3
să ghionteáscă