descendent - explicat in DEX

descendent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

descendent (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].

descendent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)

descendent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.

descendent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; adj. f., s. f. descendéntă, pl. descendénte

descendent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.

descendent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. — Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.