depersonalizare - explicat in DEX

depersonalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPERSONALIZÁRE, depersonalizări, s. f. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice. [Var.: despersonalizáre s. f.] – V. depersonaliza.

depersonalizare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPERSONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depersonaliza și rezultatul ei. ♦ (Med.) Tulburare mintală în care bolnavul nu-și mai recunoaște propria-i persoană. [Var. despersonalizare s.f. / < depersonaliza].

depersonalizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPERSONALIZÁRE s. f. acțiunea de a depersonaliza. ◊ simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, a propriului eu. (< depersonaliza)

depersonalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depersonalizáre s. f., g.-d. art. depersonalizắrii; pl. depersonalizắri

depersonalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPERSONALIZÁRE, depersonalizări, s. f. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice. [Var.: despersonalizáre s. f.] — V. depersonaliza.