ciorap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIORÁP, ciorapi, s. m. 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecționat din fire de bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice. ◊ Compus:
ciorap-chilot sau
ciorap-pantalon = ciorap lung, continuat cu chilot; dres
3 (
1). ◊
Expr. A strânge bani la ciorap = a aduna bani, a face economii.
2. Tub izolant cu care se îmbracă capetele bobinelor electrice. – Din
tc. çorab.ciorap (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cioráp (ciorápi), s. m. –
1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul. –
2. Șosetă. –
3. (
Arg.) Mănușă.
Tc. çorab (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 132; Meyer 450; Lokotsch 439; Ronzevalle 78);
cf. ngr. τσουράπι,
alb. tšorape, bg. čorap. –
Der. ciorăpar, s. m. (fabricant de ciorapi);
ciorăpărie, s. f. (fabrică sau magazin de ciorapi; cantitate mare de ciorapi).
ciorap (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciorap, ciorapi s. m. (intl.) mănușă.
ciorap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cioráp s. m.,
pl. ciorápiciorap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ciorap m. încălțăminte de lâna, bumbac sau mătase, ce acoperă piciorul și gamba. [Turc. ČORAB].
ciorap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIORÁP, ciorapi, s. m. 1. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă piciorul, confecționat din fire de bumbac, de lână, de mătase sau din fire sintetice. ◊ Compus:
ciorap-chilot sau
ciorap-pantalon = ciorap lung, continuat cu chilot; dres
3 (1). ◊
Expr. A strânge bani la ciorap = a aduna bani, a face economii.
2. Tub izolant cu care se îmbracă capetele bobinelor electrice. — Din
tc. çorab.cĭorap (Dicționaru limbii românești, 1939)cĭoráp m. (turc.
čorab; ngr.
tsurápi, bg.
čorap).
Vest. Colțun, îmbrăcămintea labeĭ picĭoruluĭ pînă la pulpă orĭ pînă la genuchĭ [!] făcută din fire de ață împletită.
A strînge la cĭorap, a strînge banĭ într´un cĭorap. – Înainte de întrebuințarea cĭorapuluĭ împletit, care datează din seculul 16, lumea se folosea de obĭală. La 1589, reverendu See din Cambridge inventă mașina de împletit cĭorapĭ.