conspectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSPECTÁRE, conspectări, s. f. Acțiunea de
a conspecta și rezultatul ei. –
V. conspecta.conspectare (Dicționar de neologisme, 1986)CONSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a conspecta. [<
conspecta].
conspectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conspectáre s. f.,
g.-d. art. conspectắrii; pl. conspectắriconspectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSPECTÁRE, conspectări, s. f. Acțiunea de
a conspecta și rezultatul ei. —
V. conspecta.