conspecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSPECTÁ, conspectéz, vb. I.
Tranz. A întocmi conspecte (
1). – Din
conspect. Cf. rus. konspektirovat.conspecta (Dicționar de neologisme, 1986)CONSPECTÁ vb. I. tr. A întocmi un conspect; a rezuma. [<
conspect].
conspecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSPECTÁ vb. tr. a întocmi un conspect; a rezuma. (< conspect)
conspecta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)conspecta, conspectez v. t. a bea.
conspecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conspectá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
conspecteázăconspecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSPECTÁ, conspectez, vb. I.
Tranz. A întocmi conspecte (
1). — Din
conspect. Cf. rus. konspektirovat.