conspect - explicat in DEX

conspect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.

conspect (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSPÉCT s.n. Privire de ansamblu, generală asupra unei probleme, asupra unei științe, asupra unor lucrări etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt].

conspect (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSPÉCT s. n. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică. ◊ rezumat. (< lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)

conspect (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conspéct n., pl. e (lat. con-spectus. V. a-spect, in-spector, spectator). Tabloŭ general: conspectu verbelor neregulare [!].

conspect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conspéct s. n., pl. conspécte

conspect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conspect n. tablou sinoptic ce se poate coprinde cu o aruncătură de ochiu.

conspect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). — Din lat. conspectus, germ. Konspekt.